fragmentarium (3)

poem extensibil

toate iubirile adevărate au fost trăite
şi aşteaptă să fie scrise
nu desenate pe nisip

o pereche de craci pe care nu i-ai văzut
nici în vise te aşteaptă
în uşă o.p.e.n. – ce naiba înseamnă şi asta?

când vei ajunge acasă
vei găsi în stradă un câine alb
şi-l vei vedea cum ronţăie aripi de înger
resturi de la cina cea de taină
îţi va vorbi cu pietre în loc de dinţi
şi şerpi în gură
nu te speria şi călcă-l pe coadă
raiul pământesc stă să cadă din coada cerberului maidanez

da , am reuşit să-mi muşc o ureche!

nu e deloc cald şi cuvintele
se izbesc şi se crapă în creier

o femeie fără vene
şi o lume cu cerul de oglindă, atât mai lipsea

Costineşti - Bucureşti, 7 august

pribeag

tristeţi provinciale

am să-mi las fragmente din viaţă
în câte-un oraş provincial
cât mai neînsemnat posibil
şi-n amintiri şi-n vise
am să încerc să te formez ca pe un puzzle
şi am să te scriu rând cu rând şi opera
mea iubirea perfectă
nu va fi niciodată întreagă

Giurgiu, 11 august