miercuri, 18 iunie 2008

unul din poemele exstensibile

dimineaţa mă cumperi cu o cafea
şi cu un zâmbet amorţit
dar eu sunt prea naiv

să-ţi citesc semnele degetelor

desenând pe spatele meu
sau pişcăturile


doar chipul palid nu îl găsesc
din cauza fumului de ţigări


prietena mea e cea mai frumoasă
şi când mă trezesc singur
ştiu că am greşit
şi ea poate fi în oricare alt pat
plângând şi eu
storc sticlele să înec ulcerul

Niciun comentariu: