plouă afară şi dacă

plouă afară şi
dacă nu ar ploua şi în mine
apa s-ar revărsa cu uşurinţă
de pe şuviţele de păr.
plouă
apa mătură străzile curăţă oraşul de oameni
în depărtare nu se întâmplă nimic
doar
plouă
şi nu aş avea motiv să dau frâu liber curiozităţii
dar adidaşii se afundă în trotuar
şi iau urme de asfalt pe ei
pentru o clipă mă opresc
îmi îndrept spatele
până când una câte una pocnesc patru vertebre
ridic capul dar nu pot ţine ochii deschişi
un strop mare de apă
se izbeşte agresiv de faţă
se împrăştie
atinge uşor buzele
-mamă, acolo erai,
credeam că te-am pierdut