ce nu trebuie să auzi

ştii, ţi-aş putea spune simplu te iubesc
dar e o vorba ce se aruncă prea uşor printre buze
şi se uită la fel de repede;
nu ştiu dacă aş reuşi să-ţi încălzesc inimia
sau să-ţi provoc un fior pe şira spinării,
măcar câţiva fluturaşi
(ştii tu, de aceia mai zgomotoşi
şi mai activi ca bondarii ) în stomac.
te-aş putea vrăji că te pot face mai fericită
decât dacă ai găsi lampa lui aladin
sau peştişorul de aur înecat pe fundul căzii din baie -
dar să fim realişti, cine mai crede în moş crăciun?
ţi-aş putea promite totul, dar c'est ne pas possible, mais...
uite, vezi steaua aceea mare, luminoasă?
de azi îţi va purta numele,
nu pot să ţi-o dăruiesc aşa încât să o porţi la gât
sau în portofel
dar o poţi vedea în fiecare seară senină
şi vei şti că e a ta...
sau ţi-aş putea spune că inima mea e a ta,
dar pe cine aş păcăli, ştii lecţiile de anatomie,
inima e organ vital;
se zvoneşte prin sat că inima adăposteşte toată iubirea
şi ţi-aş oferi inima mea pe tavă dar
-a qoui bon? un mort strică armonia
în loc să simplifice. totul ar fi puţin ,puţinul tot şi
nu cuvinte pompoase sau promisiuni fanteziste;
iubirea nu se descrie, nu se povesteşte,
se simte ... tu ce simţi?