pe buze îţi strivesc ultimul sărut
petalele unei flori culese prea devreme;
mă îmbăt cu iluzia parfumului fin
furat de pe voluptatea lor.
mă las îmbrăţişat de ideea singurătăţii eterne
prind aripi, le agăţ de pielea uşor zbârcită
îl gâdil pe dumnezeu sub unghie
-el şchioapătă de când a coborât printre oameni;
să cobor iadurile nu pot
mă izbeşte sunetul paşilor tăi pierduţi pe coridor.
mă îngreunează lacrimile din colţul lacrimilor
unele îţi răcesc obrajii
altele rătăcesc în privirea pustie
căzută în suspin mut.
ceaţa îni apasă capul spre pământ:
abia de reuşesc un pas
-e al meu, indecis şi orb
nesimţit calc pe pheonixul stins în lacrimi
nesimţit caut prin tombereoane umbra ta
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu