nu noi
cuvintele noastre se îndrăgostesc
şi televizoare cad de la etajul patru
te privesc printr-o sticlă goală
să realizez ce pierd noaptea
când tu dormi singură şi tristă pe-un pat de spital
iar dimineaţa râzi cu copiii din salon
faţa ta nu ar exista fără zâmbet
nici bere fără alcool
e axioma pe care unii încearcă s-o demonstreze
nici mările din jurul pupilelor
nu ar exista fără lacrimile ce le curăţă
iubind fără permis categoria A pe două picioare
culegi momente de tăcere
şi ţeşi o tăcere mai mare cu care te înveleşti
în nopţile de toamnă
când emoticonurile au obosit
înaintea cuvintelor
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu